Acum cateva zile citeam despre “fear of criticism” – teama de critica venita din partea celor din jur (familie, prieteni, vecini sau straini) si despre modul in care aceasta puternica frica autoimpusa ne impiedica sa ne traim vietile la potential maxim. Aceste informatii le-am gasit intr-o carte plina de inspiratie, numita Think and Grow Rich si scrisa de Napoleon Hill prin 1937 dar atat de actuala. Personal, sunt intristat ca o carte atat de plina de inspiratie exista de atatea zeci de ani si cu toate acestea nu este promovata indeajuns iar oamenii nu reusesc sa profite de pe urma ei. Probabil ca ajunge in calea fiecaruia dintre noi exact atunci cind trebuie.
Motivul pentru care scriu acest articol este acela ca am primit o scriitura de la un om deosebit pe care il urmaresc de ceva vreme, Guy Finley, scriitura care se leaga oarecum cu subiectul de mai sus “fear of criticism” si ca atare am considerat ca trebuie sa fac ceva mai mult pe aceasta tema. Asa ca in cele ce urmeaza voi incerca “cu cuvintele mele” sa traduc articolul lui Guy Finley.
“Ce anume te limiteaza? Ce anume te impiedica sa te joci, sa vorbesti, sa interactionezi? Cine anume iti sopteste ca nu poti sa incepi sa scrii, sa dansezi sau ca nu vei putea canta niciodata? Cine iti sopteste ca nu esti la fel de bun ca idolul tau si ca atare nu are rost sa incerci sa faci acelasi lucru cu acea persoana?
Aceste programari psihologice ale subconstientului, care provoaca un atat de mare handicap omenirii sunt incurajate in momentul in care simtindu-le, nu le infruntam deoarece apare acea voce interioara, provocatoare de durere care striga: “daca voi indrazni numai sa ma gandesc la acest lucru pe care vreau sa il fac de cind ma stiu, nu voi infrunta decat esecuri si umilinta.” Apoi durerea se amplifica datorita unei situatii imaginare, care are drept singura baza informationala trecutul si ceea ce ti s-a intamplat cindva (de bine sau de rau). Prin urmare: S-A INTAMPLAT? DA. Ti se mai intampla si acum, in momentul prezent? Numai daca apelezi la imaginatie si RETRAIESTI TRECUTUL visand cu ochii deschisi.
Poti oricand sa alegi un alt punct de vedere al acestei situatii. Ori de cate ori te trezesti gandindu-te la ceva de genul “sunt ingrozit de aceasta situatie” sau “am mai trecut prin asa ceva si stiu cat de rau o sa se termine pentru mine” adaugi (fara sa-ti dai seama) cate o bara metalica imaginara la inchisoarea care se ridica in jurul tau si daca observam modul in care se construieste, iti promite cu falsitate ca la final, vei fi in deplina siguranta sau vei avea alte oportunitati mult mai bune.
Demoleaz-o! Distruge gratiile din jurul tau! Cum? Simplu. Trezindu-te ACUM. Intelege ca pentru a parasi o lume plina de limitari autoimpuse trebuie SA ALEGI SA O PARASESTI. Singurul mod de a inceta sa-ti mai plangi de mila NU ESTE acela prin care te gandesti continuu la cat de mizerabil si infricosat te simti, sau gandindu-te la CE anume sau CINE anume a provocat aceste trairi.
Trebuie SA ALEGI DELIBERAT sa parasesti lumea gandurilor interminabile – lumea iluzorie a gandurilor! Te intrebi in ce lume vei intra? Nu te ingrijora tu de acest aspect. Paraseste-o pe aceasta si simpla alegere de a parasi o lume care nu ti-a ajutat nicio clipa va constitui intrarea in noua lume care ti se va deschide. Ai incredere! Aceasta noua lume te va educa asupra tuturor lumilor paralele care exista si pe care omul si le insuseste cu sau fara voia lui. Atunci vei stii in sfarsit care sunt cu adevarat cele mai inalte calitati si posibilitati ale fiintei tale, deoarece ele nu pot fi numite, analizate si criticate in vreun fel, ele pot numai sa fie traite!”
Inchei acest articol prelucrand vorba lui Henry Ford: “Daca tu crezi ca-ti poti schimba in vreun fel viata, AI DREPTATE! Daca tu crezi ca NU iti poti schimba in niciun fel viata si menirea ta este sa fii nefericit, iar AI DREPTATE!”
Mi-a placut tare mult materialul! Ne limitam atat de mult potentialul din cauza fricii de a fi criticat sau a fricii de esec. Uneori nici macar nu incercam sa mai facem ceva. Si, asa cum spunea si Henry Ford, avem dreptate si atunci cand spunem ca nu putem sa fim fericiti si atunci cand credem ca fericirea este dreptul nostru. Pana la urma este o chestiune de alegere. Alegem sa traim viata pe care ne-o dorim sau alegem sa ne traim viata din cercul de confort in care ne-am cufundat.