Salut!
Ce mai faci? Ai vazut? Ai apucat sa vezi copacii infloriti? Ai auzit pasarile cantand cu bucurie? E un anume gen de pasare care ma face sa uit de mine ore in sir…cred ca e pasarea aceea neagra cu cioc portocaliu, dar spre rusinea mea, nu stiu ce nume poarta. Sa fie mierla? 🙂
Mi-am zis sa vorbesc despre ganduri si pareri de rau. Am citit cateva articole pe ici, pe colo, in care diferite persoane vorbeau despre cum e bine sa eviti un anume gen de oameni, cum sa marginalizezi un alt gen, vorbeau despre frumusetea si romantismul geloziei, despre sentimentul aproape placut pe care ti-l lasa supararea. Este incredibil ce forme angelice poate sa ia ego-ul, doar ca sa ne dea senzatia ca suntem pe drumul cel bun.
Am incercat astazi sa fiu nostalgic, am incercat sa ma supar pe situatii trecute, pe care m-am suparat candva si pe care, credeam eu, am ramas suparat. Ei bine, n-am mai putut. Am incercat si stimulente gen “melodii triste, ambientale, cu versuri sfasietoare”….nimic, nicio reactie. Initial am vrut sa trec usor peste aceasta constatare, dar n-am putut pentru ca mi-am dat seama ca este o mare realizare, pe care fiecare dintre noi o poate savura.
Sa nu mai poti sa fii suparat, apatic, dezamagit, nervos si toata suita de astfel de trairi? NIMIC MAI FRUMOS!
Candva n-as fi crezut ca asa ceva se poate. Exista oameni care vin imediat cu replici, incearca totusi sa-si justifice modul de a fi, spunand ca te dezumanizezi daca nu ai reactii de acest gen. Nu de putine ori am auzit replica “nu mai simti ca traiesti“! Imi vine sa rid. Nu ma mai intereseaza, renunt la romantismul supararii, la frumusetea frustrarii si a posesivitatii, de fapt nu renunt caci nu am la ce…au disparut.
Pe masura ce insisti sa mergi pe drumul catre “cine esti cu adevarat” si nu iei niciun fel de prizonieri ai trecutului cu tine (pe care sa-i hranesti si sa-i adapostesti pentru tot restul vietii tale), viata ta devine un joc incredibil de frumos, din care nu ai decat de castigat! Fii sincer cu tine si pune Adevarul Universal in balanta cu adevarurile fabricate in mod colectiv, de noi toti. Vei vedea ca Adevarul Universal ramane neclintit, caci adevarurile noastre nici nu existau acum o suta, doua de ani…si poate nici nu vor mai exista peste o suta, doua de ani. Afla cine esti cu adevarat, caci sigur nu esti numele tau (asa ti s-a spus la scurt timp de la nastere, a fost planificat) si nici nu esti tot ce se leaga de aceasta identitate impusa de mediul inconjurator, de descrierile si informatiile primite de la apropiati. Adevarul Universal este neschimbat! Tu nu te-ai nascut Ion sau Ioana, tu ai fost etichetat asa.
Acum imi dau seama de ce e atat de cald la petrecerile cu masti. Noi deja avem cateva la noi (de barbat/femeie, de director, de sofer, de erudit, de scolit, de rafinat, de cunoscator, de timid, de frustrat, de speriat), plus cele fizice luate in drum. Hai sa facem o petrecere fara masti. Se incumeta cineva sa participe? O petrecere la care sa fim noi insine, sa nu ne pese daca esarfa e asortata cu salata, daca mananc sau mai degraba servesc o placinta, daca sunt privit cum trebuie, daca…daca…daca.
O petrecere la care sa ne recomandam folosind pronumele EU si atat. Fara Xulescu Tex, posesor de…absolvent de….cunoscator de….rezident in….etc samd. Tot ce urmeaza dupa EU sunt mastile.
Imi vine sa strig “Hai Liberare!” 🙂 Stiai ca am facut si armata? :)Si pentru ca nu stiu cand ne vom vedea la o petrecere, iti propun sa iti dai mastile deoparte si sa dansezi sau macar sa te bucuri de Jim Carey in clipul de mai jos. Sa-l lasam pe el sa poarte mastile!
Cu prietenie sincera,
Traian
Buna ai perfecta dreptate si e minunat sa fi in satrea de a nu te mai supara de nimic pentru ca sti ca tot ce se intampla e cu un scop anume,si spre binele nostru cel mai inalt,trebuie sa fim doar buni observatori si sa stim traim momentul constienti,fara a da voie egoului sa ne zumzaie in cap cu tot felul de replici si idei si concluzi.Iti doresc zile pline de lumina,si sa sti ca-mi place atitudinea ta tineo tot asa si sa incerci sa trezesti tot mai multa lume din jurul tau.
Viki, iti multumesc frumos pentru aprecieri si pentru vizita pe site. Postura de observator este una mult mai sanatoasa decat aceea de jucator intr-o iluzie, caci atunci e mai greu sa observi, fiind direct implicat.
Dar incet, incet….devenim si observatori. Un punct de vedere este acela ca viata este un carusel iar noi stam pe caluti. La un moment dat ne dam jos de pe caluti, pentru ca simtim ca e ceva in neregula, insa pentru a vedea imaginea de ansamblu trebuie sa coborim si din carusel. Jos de pe calut inseamna tot in carusel…dar e un pas!
Toate cele bune!
s-a intamplat sa citesc postarea ta plagiata pe un site de socializare.. Mi s-a parut ciudata postarea omului, din motive obiective. Am “cautat” curioasa si.. am gasit originalul. Apreciez ! Like.. Ma autoinvit la pet
Buna! Iti multumesc pentru apreciere!
Avand in vedere ca vorbele, ideile, gandurile NE VIN…inseamna ca noi replicam ceva ce Altcineva ne dicteaza. Poate ca persoana de pe site-ul unde ai vazut tu articolul a primit aceleasi informatii (deh, eroare in matrice). 🙂
Toate cele bune!