Salut!
Ce mai faci? Cum iti merge in acest inceput de an? Sper ca mesajul meu te gaseste ocupat cu lucurile care, intr-adevar, conteaza pentru tine si ca nu permiti factorilor din jur sa te indeparteze de ceea ce afirmi cu tarie, de ceva vreme incoace, ca iti doresti.
Stii ca e foarte simplu sa fim deturnati de la traiectoria aleasa? Daca ai picat, sa zicem, in capcana socializarii electronice, gen Facebook, atunci probabil ca (asa cum era sa patesc si eu) ramai tintuit in fata ecranului ore intregi, asteptand tot felul de chestii la care, culmea, nici cu gandul nu gandesti. Daca te apuci de ceea ce vrei sa faci si te suna cel mai bun prieten, spunandu-ti ca este impreuna cu toti cei dragi tie intr-un club, lasi totul balta si te duci? Daca da, iar nu e bine. Daca intr-o scurta pauza tragi cu ochiul la TV si prinzi ceva ce brusc, iti capteaza atentia, ramai acolo si lasi totul balta? Daca da, iar nu e bine.
Spun asta nu pentru ca nu am incredere ca vei reveni la ceea ce faceai pentru tine. Sunt convins ca vei reveni. Doar ca este atat de greu sa “intri in zona” (cum imi place mie sa spun), adica sa te conectezi cu adevarat si in procentaj de 90% la ceea ce faci. Intreruperile nu te vor ajuta prea mult la indeplinirea planului. Ma gandesc cum e atunci cand ma pierd in ceea ce fac, uneori, cu totul. La final, parca ma trezesc dintr-o hipnoza si spun: extraordinar, ia uite ce am facut si nici nu-mi amintesc cum s-a petrecut totul. Asta inseamna pentru mine sa fiu “in zona”, sa fiu pe directia potrivita. Cand esti pe directia buna, totul pare sa mearga de la sine. Cand nu esti, trebuie sa te implici, sa controlezi si…de cele mai multe ori…nu prea iti iese. Cum ar fi meseria de vatman pe tramvai, daca tramvaiul nu ar sta singur pe linie? Cat de greu ar fi pentru vatman sa tina si traseul corect, si tramvaiul in echilibru?
Inchipuie-ti ca esti un bucatar foarte bun, care stie sa gateasca nenumarate feluri de mancare, cu o rapiditate incredibila, dar are un singur client, care n-ar putea sa manance decit cca 10 feluri de mancare. Ce faci atunci? Probabil ca il intrebi ce doreste sa manance. Iar el iti va spune cind una, cind alta, se razgandeste, se suceste, iar cere ceva, te confuzeaza…..Ce faci in situatia asta? Analizezi lista lui si incerci sa gasesti lucurile pe care repeta ca le-ar dori. Probabil ca pe acelea, intr-adevar, le-ar aprecia cu adevarat. Dar, uneori, unele dintre acele lucruri i-ar provoca alergii pe care nici nu stie ca le are si atunci, normal, nu i le dai.
Acesta este genul de relatie dintre constientul si subconstientul nostru.
Ei bine, clientul este partea constienta a noastra. Constientul poate sa proceseze intre 7 si 15 biti de informatie pe secunda. (wikipedia: Un bit este cantitatea de informație necesară pentru reducerea incertitudinii la jumătate.) Marele bucatar este partea subconstienta a noastra, care poate sa proceseze intre 10 milioane si 40 de miliarde de biti de informatie pe secunda, conform unor studii efectuate in acest sens. Comparativ cu 7 – 15 biti ai constientului…diferenta este gigantica.
Subconstientul dispune de pina la 40 miliarde de biti de informatie pe secunda si TREBUIE sa ii reduca la cei 7 pina la 15 biti pe care putem noi, cu partea constienta, sa percepem. Este ceva extrem de greu de facut. Daca nu crezi ca percepi atat de putin, iti propun un test simplu. Urmareste de cite ori isi paseaza mingea jucatorii cu tricouri albe din clipul de mai jos. Ai si ceva instructiuni in clip. (asta daca n-ai intalnit deja testul)
Asadar, subconstientul are acces la foarte multe date dar iti arata doar acele informatii care sunt in conformitate cu sistemul tau de valori, de credinte si intentii. Exact ceea ce percepem ca fiind important.
Cum sa manifestam, asadar, ceea ce ne dorim in viata? Ar trebui sa ne concentram asupra intentiilor noastre, indiferent de factorii din jur, astfel incat intentia sa devina credinta (dorinta) si sa se scufunde in subconstient. Atunci, subconstientul ne va arata acele elemente aflate in conformitate cu intentiile noastre. Toate acestea tin de sistemul de activare reticular. (unii ii spun reticulat, dar am ales reticular, din englezescul reticular activating system)
Despre acest sistem pot spune, citand, ca aceasta formatiune se afla in stranse conexiuni cu cortexul. Pe baza sistemului reticular activator ascendent, formatiunea reticulara activeaza cortexul, facandu-l disponibil pentru receptionarea si procesarea semnalelor de la analizator. Formatiunea reticulara din trunchiul cerebral genereaza o reactie tonica, se alerteaza cortexul, in vreme ce proiectiile talamice ale sistemului reticular genereaza o reactie fazica, implicata in concentrarea si comutarea atentiei.
Reflexul de orientare este un conglomerat de modificari neurofiziologice si comportamentale care apar cand organismul este confruntat cu un stimul nou si semnificativ din punct de vedere motivational. El consta intr-o redirectionare a atentiei asupra acestui stimul, a locatie sale sau a canalului senzorial care la receptat. Dupa 10-15 prezentari ale stimulului apare efectul de habituare, intensitatea reflexului de orientare scazand in intensitate. (adica dupa ce ne orientam atentia constienta asupra unui CEVA, in mod repetat, subconstientul retine acest aspect si ni-l omeneste ca atare)
Pentru o mai buna intelegere a sistemului, gandeste-te, spre exemplu, ti-ai propus sa-ti cumperi ceva, o masina sau un gadget, un telefon anume? Si te-ai gandit la el atat de mult incat parca a inceput sa-ti apara in viata de zi cu zi, din ce in ce mai des, la TV, pe strada, in discutii cu prietenii, chiar incepi sa observi ca foarte multi oameni din jurul tau, din autobus sau metrou au deja acest lucru si asta nu pentru ca incearca sa te copieze si si-au cumparat peste noapte exact ce vrei tu. Motivul este acela ca subconstientul “s-a prins” ca acel produs te intereseaza si te face constient de lucurile din jurul tau legate de acest produs, lucuri pe care inainte le elimina, nefiind ceva care te interesa.
Asta e modul in care supercomputerul numit subconstient aduna, filtreaza si prezinta informatii care te intereseaza, bazandu-se pe alegerile constientului.
Prin urmare, daca vrei mai multa prosperitate in viata ta, concentreaza-te mai mult asupra acestui aspect, gandeste-te la modalitatile prin care vei putea sa ai acest nivel de prosperitate, modalitati distractive si interesante, din punctul tau de vedere. Atunci, subconstientul “iti va deschide ochii” asupra acestor detalii care, probabil, deja exista in jurul tau, dar pe care nu ti le-a oferit, pentru ca nu ai fost suficient de convingator ca te intereseaza cu adevarat.
Pune pe hartie modul in care ti-ai dori sa ai o viata prospera, dezvolta ideile, fa-ti un site, un blog despre asta, ia-te in serios, intra in contact cu lumea in care vrei sa traiesti, discuta cu cei care te incurajeaza si nu-i lasa pe “prietenii” care iti arata de ce EI nu pot obtine ceea ce TU iti doresti. Si fa asta zilnic, nu doar o perioada. Pina la urma este modul in care ti-ai dori sa traiesti. Atunci…traieste!
Poate ca pina acum ai avut anumite credinte despre tine, asumate, induse de altii sau de situatii din viata ta, care te-au facut sa crezi ca nu meriti sa traiesti prosper, ca nu e in regula sa incepi sa ai o viata prospera sau ca nu esti capabil de o asemenea viata si atunci, normal ca nu ai “vazut” rezultate, pentru ca au fost filtrate de subconstient, ca sa te protejeze, bazandu-se pe ceea ce i-ai spus (vezi exemplul de mai sus).
Vezi exact lucurile asupra carora iti concentrezi atentia. Adica…tricouri albe.
Spune-i subconstientului tau ca prosperitatea este acum o prioritate pentru tine, ca este importanta si ca o vrei in viata ta. Cum sa faci asta? Cel mai bine este sa iti formezi un scenariu in minte, despre cum este viata ta la un nivel de maxima prosperitate. Vizualizeaza aceste lucuri in fiecare zi, cateva minute, dar numai dupa ce ti-ai linistit mintea, ai inchis telefonul si alte surse deranjante. Mintea trebuie sa intre intr-o stare de relaxare, ca sa perceapa toate aceste informatii drept ceva de bun augur. Nu poti sa ceri mintii bani, fiind intr-o stare de nervozitate si disperare.
Totodata iti recomand sa incepi sa traiesti viata pe care doresti sa o ai. Scrie despre asta, vorbeste cu oamenii care te incurajeaza….nu poti sa culegi porumb daca nu plantezi porumb. Si culmea, nu trebuie sa plantezi exact la fel de mult cat vrei sa culegi. E chiar atat de simplu, este modul in care functioneaza totul, in jurul nostru.
Exista o vorba din batrani care spune: culegi ceea ce ai semanat. Aprofundeaza asta.
Te las, cu bine!
Cu prietenie sincera,
Traian
Un articol frumos si plin de logica.
Iti multumesc frumos pentru aprecieri!
Eu am vazut mingea, nu tricourile albe. E o ineprie sa vezi tricourile albe cand ai de numarat pasele. Si da, am vazut si gorila.
Mentionez ca sunt un geniu, ca sa risipesc orice urma de indoiala.
Salut Andrei,
Ineptia despre care vorbesti este in cerinta exercitiului “numara de cate ori paseaza cei in ALB”. Daca ai vazut mingea, inseamna ca ai vazut una in loc de doua, cate erau in clip (cate una pentru fiecare echipa)….stop cadrul secunda 11.
Felicitari pentru gorila si multumesc pentru participarea la joc.
Apreciez si mentiunea din final si ma bucur ca stii cine esti si ca poti sa-i inveti si pe altii sa descopere acest lucru.
Toate cele bune,
Traian
Traian. Ca sa ii vezi pe cei in alb, ei fac o actiune. Paseaza. Deci, iti e usor sa urmaresti mingea. Oamenii in alb deja nu conteaza, numeri pasele, nu oamenii. Si normal ca sunt si oameni in negru in cadru, si o gorila. Insa, ceea ce vroiam sa subliniez e faptul ca: poti simplifica la maxim cerinta exercitiului daca urmaresti mingea. Urmarind mingea, poti urmari foarte usor ceea ce se desfasoara in cadru. Daca urmaresti tricourile albe, pierzi sirul numaratorii si nu vezi nici gorila. Vezi John Kevin O’Regan -the phenomenon of change blindness.
Multumesc.
Andrei
Scopul dorit de Daniel Simons si colegul Christopher Chabris (doua nume cunoscute in domeniu) era acela de a demonstra, de parca mai era nevoie, ca partea constienta nu poate sa duca atat de multe pe cat credem noi, comparativ cu subconstientul.
Nu intru in amanunte teoretice pentru ca am inclus testul doar cu scop jucaus-demonstrativ si nu pentru a pune la indoiala motivele pentru care cei doi au luat Nobelul. Sunt convins ca ei ar putea sa-si sustina mult mai bine intentia si cauza.
Nu pot sa nu ma intreb insa: daca e mai simplu sa urmaresc mingea si nu tricourile, pe care din cele doua o urmaresc? Pe cea a echipei in alb sau pe cea a echipei in negru? Cerinta zice ca trebuie sa ne uitam la cei in alb. Cerinta este parte integranta din problema ASTA. Ca putem divaga, reinventa noi exercitii pe tema asta, nu neg. Dar respectand cerinta din exercitiu, te uiti la tricoul alb si la mingea pasata intre albi, ca asa cere omul acolo. E atentie distributiva, unii pot mai mult, altii mai putin, dar e tema exercitiului.
Iti multumesc si eu pentru comentarii.
Toate cele bune,
Traian
Traian, recitind comentariul meu, vad ca din greseala am scris “ineptie” gresit. Vrei sa corectezi tu? Multumesc.
Ma bucur sa te cunosc si sa iti studiez blogul. L-am citit cu interes.
Platforma nu-mi permite corectura pe comentariile vizitatorilor. Am postat solicitarea ta, in loc de corectura. Motivul era oricum evident: viteza de tastare.
Iti multumesc pentru aprecieri.
Urmaresti mingea celor in alb. Pt ca numeri pasele ( asta e cerinta ) ale celor in alb. Mingea este SINGURUL obiect comun celor in alb. Nu e mai simplu sa urmaresti obiectul comun? ( fiind constient si de cei in negru, si de gorila&stuff )