Eu….si niste ganduri…

Salut!

Ce mai faci? Sper ca frigul de afara nu a afectat in vreun fel caldura pe care o ai in interiorul tau si ca o folosesti pentru a face ceea ce-ti place, incalzindu-i si pe cei care inca nu stiu cum sa-si starneasca bulgarele de jar care mocneste in adancul lor.Am deschis o postare noua fara a stii exact ce vreau sa spun. Las gandurile sa curga….pana de curind le treceam pe foi…acum le trec pe o E-Foaie.

Eram deunazi pe banca, in parc….parcul gol….usor frig….si in dreptul meu apare un tip necunoscut, la vreo 35 de ani, in trening, care ma saluta si apoi insista sa imi stringa mana, intrebandu-ma “ce mai faci?”. Am ezitat initial, dar apoi mi-am revenit si m-am ridicat sa-l salut cum se cuvine. I-am raspuns formal: “ce sa fac?! Uite, cu gandurile!” si mi-a spus: “Gandurile astea or sa ne omoare! Mai da-le incolo de ganduri!“ Si a plecat. Sec, scurt si concis, mi-a spus un adevar pe care il stiam, intarindu-l. Nu l-am vazut pina atunci, nu l-am mai revazut de atunci. Dar, cumva, imi dau seama ca Divinitatea vorbeste cu noi…e strainul de linga tine…dar oare, stim sa ascultam?

 

Pe zi ce trece descopar din ce in ce mai multe tertipuri pe care mintea le foloseste pentru a ne stapani. Cineva intreba pe un site daca suntem captivii frumusetii exterioare sau ai frumusetii interioare….si m-am gandit ca suntem captivii judecatii, de fapt. Definind frumosul, automat dai viata si uratului….definind binele, automat dai viata si raului. Mintea doreste sa puna etichete, insa este mult mai usor sa lasam lucrurile sa fie, si atat, fara alte “descrieri de peisaj”.

La fel facem si cu ideea de a avea si a nu avea. Atunci cand iti doresti o carte din propria ta biblioteca mergi direct, fara nicio indoiala si iei cartea dorita. Insa atunci cand vine vorba despre un “ceva” din biblioteca universala, lasi mintea sa-ti ofere indoieli, sa compare cu trecutul pe care l-ai avut cand ai mai incercat sa obtii acel ceva si mergi avand deja imaginea esecului conturata cumva.

Trebuie sa vezi ideea de proprietate asa cum este ea in realitate….inexistenta. Nimeni nu are nimic al sau, la modul sincer. E destul de simplu de vazut acest lucru: impacheteaza-ti trei lucruri pe care le-ai lua cu tine daca ai stii ca maine mori. Amuzant…insa nimic din ce e aici nu ne apartine si ca atare nu putem sa-l luam cu noi. Totodata, ce este real, ramane vesnic, ce este ireal, este atins de patina timpului. Omul nu poate sa faca ceva real in plan material si de aceea tot ce e facut de mana omului necesita reparatii, inlocuire….caci nu stapanim maestria nemuririi.

Performanta vine atunci cand directia in care ne dorim sa fim performanti reprezinta un mod de viata. Nimeni nu a ajuns campion mondial la vreun sport, sa zicem ping pong, doar pentru ca lovea cand si cand o minge cu  o paleta, in drum spre statia de autobus. De multe ori incercam ceva, chiar ne amagim ca o facem la cel mai inalt nivel…alergam prin parc, ne luam cel mai bun costum, cei mai buni pantofi, ceas cu gps, bem sucuri facute in casa si le spunem tuturor celor din jur despre asta….dar dupa vreo cateva zile, saptamani….totul dispare, pentru ca nu devine un mod de viata. La fel si cu a-ti face propria afacere, la fel si cu a te ocupa de ceea ce-ti doresti cel mai mult. Se pare ca nu-ti doresti suficient de mult ceea ce-ti doresti cel mai mult!

Trebuie, asadar, sa transformam “a avea” in “a fi”. Pentru ca nu poti sa ai bani, fara sa fii bogat. Nu poti sa ai concerte pe marile scene ale lumii daca nu esti cel mai mare pianist, in sufletul tau. E irelevant ca stii sa canti la pian…trebuie sa fii pianist! Esti pianist? De cate ori iti repeti asta de-a lungul unei zile? In oglinda, pe strada, in masina, acasa, la munca….Daca o faci cand si cand, atunci nu poti sa ai pretentii mari din aceasta directie. (si ideea cu pianistul este un exemplu aleator)

Totul se intampla in capul tau, toate informatiile pe care le auzi, sunt percepute de catre tine. Orice formulare despre ceva, are la baza judecatile mintii bazate pe experientele trecute. De aceea nu poti sa ramai in prezent. De aceea nu poti sa privesti un om pe care il cunosti, asa cum este el in momentul prezent, dinaintea ta. Pentru ca ii aplici etichetele trecutului. “Aaaa, lasa ca asta mi-a dat o teapa acum niste ani, nu-l bag in seama” reprezinta faptul ca tu nu crezi in schimbare si in iertare, drept urmare, nici tu nu te poti schimba sau nu poti sa fii iertat. Caci exprimam ceea ce avem in interiorul nostru, nu ceea ce exista in afara. De unde si vorba lui Gandhi: trebuie sa devenim schimbarea pe care vrem sa o vedem in lume.

Citeam undeva ca ispasirea este de fapt puterea de a incepe fiecare clipa de la zero, de a te bucura de fiecare zi in parte fara etichetele trecutului pe care sa le proiectezi in viitor, de dragul unui ego dornic de putere. Vrei iertare? Esti iertat, continua de la zero, fara ideea ca trebuie sa urmezi niste pasi, ca trebuie sa te adresezi unui intermediar in comunicarea ta cu Creatorul, Sursa a tot si toate, Dumnezeu, Allah, Budha (cand ti s-a spus foarte clar ca te poti adresa in mod direct Divinitatii). Unii intermediari iti vor spune ca mai ai putin pina scapi, ca trebuie sa mai executi cateva exercitii fizice, sa treci prin cateva teste de credinta si abia dupa aceea, se mai formuleaza o cerere si intri in probe. Iar tu accepti si spui, da, fac, tot ce trebuie, numai sa scap.

Intre tine si fericirea ta nu este decat drumul. Accepta ca trebuie sa urmezi un drum pentru a fi fericit si vei avea de mers. 10 pasi pentru a fi fericit! 1,2,3…10…gata, fii fericit. Sau accepta ca esti fericit acum si asa este. Complicat e simplu….simplu e mai complicat… Pentru ca nu e nevoie de nimic pentru a fi fericit, insa mereu ai nevoie de ceva, pentru a fi nefericit. (Mooji)

Totul este perceput.  Existi tu si problema ta. Dar exista ceva in interiorul tau, calm, neintinat, care ti-a fost alaturi in toti anii de viata. Exista ceva perfect identificabil, daca te gandesti un pic la tine acela din anii de gradinita, acela din anii de scoala, din adolescenta, de acum 10 ani, din prezent. Acel ceva la care te gandesti este neschimbat, neatins de educatie, experiente, probleme medicale…pentru ca acel ceva nu este mintea ta, nici corpul tau. Acel ceva observa tot si toate. Acel ceva nu sufera, ci experimenteaza suferinta. Acel ceva observa cum tu suferi, cum suferi alegand, de cele mai multe ori, inconstient, suferinta. Acela esti TU. Il denumesti EU,  la inceputul fiecarei afirmatii despre tine. “EU” singur reprezinta o afirmatie a existentei. Tot ce vine dupa, reprezinta judecati de valoare bazate pe minte! “EU Sunt” e aproape pleonasm!

La gradinita nu stiai despre Beatles, Einstein, Cuza….acum stii….dar EU este la fel, era cu tine, este cu tine si va fi in aceeasi stare, alaturi de tine, pina la capat. Acest EU va ramane dupa ce mintea si corpul tau vor inceta sa existe. Acest EU va merge ACASA, dupa ce tot ce este ireal va fi dizolvat. Reciteste si nu da mintii tale aceste rinduri. Lasa-le sa existe in interiorul tau. Mintea se va grabi sa le compare cu anumite fraze celebre, carti citite, cunostinte acumulate si daca nu le regaseste, le respinge.

Ca sa citez pe cineva: pune-ti informatia asta in pipa si fumeaz-o un timp! (put that in your pipe and smoke it for a while!)

Ma gandeam deunazi la iubire, iubirea pentru cineva. Daca ea este reala si in adevaratul sens al cuvantului (adica nu o proiectie, o nevoie), atunci e nemuritoare. Acea parte din tine care iubea pe X, a plecat din tine si calatoreste in diverse alte corpuri si minti, pana cand se va reintalni cu acea parte din X. Nu va avea acelasi chip, nu va avea aceeasi personalitate, poate nici X nu va avea acelasi chip sau personalitate, dar in profunzime va fi aceeasi legatura de iubire. Un fel de “daca te-ai indragostit de altcineva, ei bine, acel altcineva sunt tot eu dar cu o alta forma fizica si/sau personalitate“. Pentru cei mai multi, iubirea este o slabiciune iar ura este putere! Floare albastra, floare albastra…totusi este trist in lume…vorba poetului.

Poate parea usor ciudata relatarea, este un gand ce mi-a venit in minte si pe care mi-am dorit sa il impart cu tine si pe care cred ca l-ai inteles.

Sunt liber sa aleg ce vreau sa fac! In esenta am deja tot ceea ce imi doresc. Aleg sa ma bucur de tot ceea ce imi doresc incepand din acest moment! Multumesc pentru viata pe care o am si pentru puterea de a o creiona! EU sunt fericirea! (mai citeste randurile astea cu voce tare, caci sunt pentru tine, te reprezinta)

Iti multumesc pentru vizita, iti doresc ganduri inspirate si incredere in tine! Te las cu Narcisa Suciu si Campurile Aurii, o superba melodie despre noi, despre lume, despre ce este ireal si despre ce ramane!

Cu prietenie sincera,

Traian