Incitantul secret al constientizarii propriei existente

Salut!

Ce faci? Sper ca esti bine. Provocari, situatii, evenimente…toate create pentru a avea ce amintiri sa povestim nepotilor, la gura “sobei”…fie ea si wireless, cind va veni vremea. Dar pana atunci mai este drum lung, se cheama viata si avem (si tu, si eu) o gramada de lucruri de experimentat. E ca la jocurile pe computer: abia astepti nivelul urmator, pentru ca e mai greu, e nou, e mai provocator. Destul cu primul nivel, stiu tot ce mi se intampla dinainte….sa vina nivelul 2. 🙂

Sincer, imi vine sa incep acest articol cu Nicu Alifantis si Emotie de toamna. De fapt, nu vad de ce nu as face-o! Este un anotimp frumos si daca ignori TV-ul, radio-ul si presa scrisa….raspunsul tau la intrebarea: “Vezi ce vremuri traim?” nu poate sa fie altul decat: “Da, vad, vremuri de toamna autentica!”

Aceasta practica despre care vreau sa-ti vorbesc aici a fost denumita in fel si chip, de-a lungul vremurilor. Cu toate astea, puterea ei de a schimba vietile practicantilor nu a fost niciodata pusa la indoiala. O sa o numesc simplu: constientizarea propriei existente. E un fel de a trai constient si nu in virtutea inertiei, un mod prin care sa iei fraiele propriei tale vieti, chiar daca la inceput poate ca vei avea si un copilot care se va mai emotiona, va frana atunci cand tu vei dori sa accelerezi, in persoana obisnuintei, rutinei, inertiei (ii spui cum vrei) care te-a condus atata vreme, pana in ziua de azi.

Poti sa privesti constientizarea propriei existente drept o metoda prin care iti vei dezvolta un nou set de instrumente cu care sa iti imbunatatesti relatia ta cu tine si cu lumea din jurul tau. Puterea sa este una dintre cele mai misterioase cunoasteri ale Planetei si tocmai de aceea rare sunt ocaziile cand intalnesti pe cineva care intelege ce este constientizarea propriei existente ca mod de viata si care sunt puterile acesteia. Recunosc, privind in jur, vad din ce in ce mai multe persoane interesate de acest subiect, lucru care ma bucura foarte mult.

TOTUL INCEPE prin recastigarea atentiei, ca factor general. Deci primul pas este sa te aduni de peste tot, din trecut si din viitor si sa formezi o gramajoara consistenta careia sa ii poti spune: EU in PREZENT. Constientizeaza-ti respiratia, simte cum intra aerul adanc in plamani, cum iese incet, remarca pauza de dupa expiratie, da-ti seama de contactul talpilor tale cu solul, remarca sunetele din camera in care te afli si tensiunea din umeri. Observa ca viata trece prin tine in acelasi mod in care trece si pe linga tine. Constientizeaza nu numai faptul ca ai un corp dar si faptul ca tu esti in corpul tau.

Simti fluxul de energie? Genul asta de exercitii ne reconecteaza cu adevarata natura umana. In loc sa ne raportam la ce ne inconjoara pe baza gandurilor si sentimentelor limitate, suntem in directa legatura cu ceea ce este REAL. Daca treci peste intermediari, scapi de confuzii, de conflicte pe tema a ce este mai bun sau mai rau pentru tine sau pentru cei din jur. Totul doar exista! Gata cu etichetele!

APOI in timp ce iti pastrezi atentia asupra corpului tau, conectat si la timpul prezent, singurul care exista, constientizeaza ca esti VIU – da-ti seama in liniste de faptul ca acum esti in viata, acum este momentul sa-ti dai replica de Oscar si odihneste-te in acest gen de intelegere: raspunsul la intrebarea “cine sunt EU?” este situat dincolo de ganduri, de imaginatie, de timp si spatiu. Sa stii si sa traiesti cu acest gen de constientizare reprezinta ceea inseamna: constientizarea propriei existente. Aceasta este adevarata practica a “Prezentei in Prezent”, pentru ca te transpui in aceasta stare de fiecare data cand iti amintesti sa te gandesti la toate cele de mai sus, la TINE. Toata viata pe care o ai, neconstientizata la timpul prezent, prin prisma a ceea ce esti TU, reprezinta o viata inconstienta iar rezultatele le stii deja, le vezi in jur, peste tot.

Genul acesta de trezire deschide usa unei noi lumi! Desi exercitiul in sine poate sa para simplu si fara batai de cap, nu te lasa pacalit. Sa iti aduci aminte de tine, din cand in cand, poate sa fie usor dar nu iti va schimba automat viata.

Trebuie sa inveti cum sa faci din aceasta practica un mod permanent de viata, sa fii prezent in fiecare moment al vietii tale. Cati oameni nu spun: nici nu stiu ce am facut azi, ce repede a trecut ziua, ce zi e astazi, etc…. Asa ca, desi e simplu sa-ti amintesti de tine, cel mai greu lucru de facut este sa-ti amintesti sa-ti amintesti de tine.

Nici nu stiu cum sa mai subliniez acest lucru astfel incat sa stiu ca l-am scos in fata!

Instinctiv stii adevarul despre acest lucru. Pana la urma cu totii am trecut prin energia unui film bun, a unei carti extraordinare sau a unui seminar plin de inspiratie. Stiu ca dupa ce am vazut filmul Gladiatorul, aveam un soi de maretie in mine si mi-am promis ca nu imi voi mai calca principiile in picioare doar pentru a obtine aprobarea cuiva, sau pentru a evita critica altor persoane. Si cu toate astea, dupa astfel de momente, ce se intampla cu mine, cu tine, cu noi dupa o zi, doua, o saptamana, o luna?

Nimic. Filmul sau cartea sunt uitate, juramintele de la miezul noptii de Revelion sunt incalcate, dieta cedeaza teritoriu prajiturii Frishcutza, programul de alergare dimineata se transforma in 2 ore de somn in plus si uite asa, revenim la “normal”.

De ce?

“Sa-ti amintesti de tine” nu face exceptie de la aceasta regula a succesului personal. Puterea si frumusetea ei exista doar atat timp cat suntem capabili sa ne-o amintim si sa avem o relatie cu ea.

Iti doresc sa fii prezent in toate momentele vietii tale, sa le pretuiesti pe toate fara a le eticheta ca fiind bune sau rele, pentru ca este binecunoscut faptul ca unele lucruri bune astazi, erau cindva considerate rele si invers.

Inchide ochii, inspira incet, expira incet, bucura-te de aceasta gura de aer pe care unii si-ar dori-o ca pe cel mai de pret avut al lor. Uitam prea usor sa ne bucuram de cele simple. Era o vorba de origine indiana care spunea: am rivnit toata viata la o pereche de pantofi pana cind am vazut un om care nu avea picioare!

Te las pe maini bune, pe mainile tale! Stiu ca te pretuiesti!