Salut!
Acest articol este unul retrospectiv. O prietena draga, Corina, a scris ceva similar pe blogul ei dupa care mi-a pasat misiunea de a impartasi ce a insemnat anul 2010 pentru mine. Ma conformez asadar!Suntem la final de 2010, daca ar fi sa luam in calcul viata calendaristica. Si ar trebui sa facem o analiza a anului care tocmai a trecut pentru a vedea cum stam dar si pentru a vedea ce putem obtine in noul 2011 daca ne continuam viata asa cum am trait-o in 2010.
Ce am invatat in 2010? Multe lucruri utile, unele invatate din propriile experiente, altele din experientele celor din jur, pe care i-am urmarit indeaproape. In ansamblu, 2010 este anul informarii si aplicarii! Wow, ce an! 🙂
Simt deja cum se ingramadesc ideile in strinsoarea palniei de alimentare! 🙂 Presar acest articol cu poze si video relevante ale anului 2010, pentru a dubla informatiile prezente! Avem o singura viata! S-o traim asadar, prezenti, activi!
                 Cantand My Babe cu Cyfer!
Principala realizare a acestui an a fost aceea de a ma observa, de a ma controla si de a reusi sa fac diferenta intre impulsul instinctiv-uman si decizia constienta, bazata pe sentimentele pure pozitive.
Pe masura ce am facut pasi in directia schimbarilor dorite, Universul s-a preocupat si mi-a adus in cale tentatii din cele mai reusite, menite sa ma intoarca din drum. Unele aproape au reusit, altele au fost floare la ureche. M-am indoit de mine, de directia in care merg, de cei din jur, de cartile citite, de filmele urmarite, e incredibila senzatia de incertitudine cu privire la ce inseamna realitatea dar odata depasite momentele, apare o senzatie puternica de autocunoastere, aproape indestructibila. Devine din ce in ce mai greu sa nu mai crezi in tine si in cine stii ca esti, indiferent ce spun sau fac cei din jur.
Cert e ca am inceput sa inteleg ideile “tentatiei de a cadea in pacat”, dincolo de insemnatatea religioasa, strins corelate cu toate legendele care arata cum binele este deseori ispitit de rau. Astazi ma gandeam si la aspectul din Razboiul Stelelor, unde partea negativa a fortei devine puternica si acapareaza mintea personajului pozitiv Luke. Stiu, poate suna copilaresc, dar pe masura ce avansam intr-o directie, opusul acesteia isi va intari fortele incercand sa ne aduca in zona de confort. Prin orice mod. Important e sa vedem acest lucru si sa ii ridem in nas, in loc sa-i cadem in plasa.
Am descoperit ce inseamna iubirea neconditionata, caci doar in forma asta se poate numi iubire. Restul fiind dependenta, nevoie, asteptare, proiectie…..Am invatat ca oamenii au dreptul la evolutie si la alegeri proprii indiferent daca noua ni se par improprii, nu avem polita vietii nimanui. Un soim arata mult mai bine liber, pe cer, zburand decat trist in cusca.
Am invatat ca informatia neaplicata ramane doar informatie. Am demontat astfel zicala: informatia e putere!
Am invatat ca nu este absolut deloc necesar sa am dreptate si ca nu ma intereseaza acest aspect, el fiind strans legat de orgoliu, de ego.
             Pagina filmului nostru pe site-ul Cannes!
Am invatat ca oamenii pot avea cheia succesului pe masa si cu toate astea vor alege tot drumul pe care il stiu ei, indiferent daca rezultatele dorite nu vor aparea niciodata. Schimbarea ii sperie pe cei mai multi. Zona de confort, chiar daca este una daunatoare, este preferata. Oamenii dau din cap, spun ca inteleg, spun ca ai dreptate si apoi se intorc la ceea ce faceau inainte, aparandu-si dreptul lor la suferinta.
Am invatat sa ignor stirile care ne arata cat de deprimati trebuie sa fim, cat de saraci suntem si cat de bolnavi riscam sa ajungem daca nu ne luam clasica deja, pastila de inima. Este un mare castig, faptul ca am reusit sa ies din aceasta retea de informatii numita mass-media!Am invatat ca avem mai multa putere de a schimba ce e in jurul nostru decat ne imaginam. Trebuie doar sa decidem ca vrem acest lucru si sa demaram ceva in aceasta directie! Nu cred in ideea: sunt prea mic pentru a face diferenta.
Am invatat sa pun intrebari din orice domeniu care imi este neclar, indiferent daca sunt subiecte tabu sau nu. Raspunsurile vin negresit si sunt incredibile.
Am invatat ca e nevoie de 30-90 de zile pentru a-ti schimba orice obicei si ca abia dupa ce ai incercat un nou mod de viata pe o durata de 30 – 90 de zile, poti sa spui daca merge pentru tine sau nu. Personal, recomand 90. Schimbarile nu apar peste zi.
Am intalnit oameni minunati, care prin scurta lor aparitie in viata mea, mi-au oferit prilejul de a testa noile modalitati de a vedea viata. Am oscilat, am uitat si m-am uitat pe mine, am revenit, mi-am revenit!
Am reusit sa vad intelepciunea din cartile sfinte. Sa vad ce inseamna “cere si ti se va da” in locul lui “roaga-te”, “implora in genunchi”, “umileste-te”. Sa vad ce inseamna “iarta-i ca nu stiu ce fac” in legatura cu traiul inconstient, bazat pe instinct. Sa vad legatura dintre stiinta si credinta si sa fiu de acord ca religia este ceva inventat de om, pentru controlul maselor, dar credinta este cu totul altceva, ceva cu adevarat util in evolutia noastra a tuturor. O credinta personalizata dupa felul fiecarui individ si nu generalizata.
Am invatat sa ma transform din om informat dornic sa ofere altora din ceea ce stie in mod agresiv, in “ospatarul” care pune in fructiera numita Traieste Liber fructele care m-au ajutat sa-mi vitaminizez sufletul si sa-mi gasesc echilibrul si, indraznesc sa spun, fericirea. Las totul la vedere, cine serveste bine, cine nu, iarasi bine. Nu conving, nu recrutez, nu hipnotizez! Sunt admiratorul zicalei: daca tu crezi ca poti sau nu poti sa-ti schimbi viata, in ambele situatii ai dreptate! – Henry Ford
                          Â
Am reusit sa descopar ca fericirea nu este ceva ce trebuie dobandit. Ea este ceva ce trebuie trait. Este in noi si alegem, dar constient, daca suntem fericiti sau nu. Insa nu trebuie legata de bunuri materiale. Acea fericire dispare atat de repede incat ne trebuie o alta tinta dupa care sa fugim pentru a mai lua o doza de fericire materiala.
Am reusit sa ma apropii de raspunsul la intrebarea: ce conteaza cu adevarat in viata?Â
                 Festival de blues Sighisoara!
In plan personal, am reusit sa activez in domenii diverse, care sa nu-mi permita sa ma plictisesc si care sa ma mentina intr-o stare optima de creativitate. Domenii precum computerele, actoria, “cronica” de blues pe www.moodforblues.ro, lectura intensiva si exprimarea ideilor pe site, stand up comedy, desenul, toate acestea mi-au bucurat sufletul si mi-au permis sa cred si mai mult in ceea ce consider a fi buna mea directie. Am fost distribuit intr-un film de scurt-metraj care, indiferent de controverse sau comentarii, a ajuns sa fie nominalizat la Short-Corner Film, din cadrul Festivalului de la Cannes. Am primit un rol minunat in piesa Aniversarea, alaturi de actori minunati, piesa cu care voi merge prin tara si anul viitor. M-am jucat cu stand up comedy-ul in locuri dragi mie si mi-am implinit visul de a canta o melodie blues sustinut de un band de calibru (chitara, chitara bass si tobe), cu o sala plina. Si am avut timp si sa traiesc fara a crede in criza dar si sa imi implinesc dorintele. Am sprijinit si Pasiunile! Totul tine de vointa! Ghinioanele sunt acele aspecte care apar atunci cand iti iei privirea de la scopul vietii tale!
Si un lucru foarte drag mie, am reusit sa ma intalnesc cu tine! Prin intermediul acestui site, am reusit sa ne intalnim si sa comunicam. Proiectul Traieste Liber imi este foarte drag si intentionez sa-l dezvolt cat mai mult pentru a oferi informatii cu adevarat valoroase tuturor celor care ajung in aceasta zona.
Iti doresc sa treci pe o lista realizarile, sa le postezi si aici, daca simti, chiar si sub protectia anonimatului. In felul asta le vei avea ca reper, pe o lista, dinaintea ochilor tai, pentru a afla ce trebuie sa mai faci, ce trebuie sa schimbi si ce nu! Preia carma vietii tale!
Iti doresc putere de autoanaliza si decizie! Indiferent daca vrei sa joci rolul principal in viata ta, sau nu, timpul trece oricum! Ar fi bine sa alegi cum sa-l petreci! Acum, ca stii ce poti sa faci! Reia articolele prezente pe site, sigur te va inspira ceva, cumva….si….treci la actiune! Nu mai astepta nicio clipa! Traieste-ti viata asa cum vrei! 🙂
Vacanta placuta, vise indraznete si planuri eficiente!
Sa ne reintalnim cu bine in 2011!
Cu prietenie sincera,
Traian
Buna…interesant fiind ce ai scris mai sus si la indemnul tau intervin pentru a-ti impartasi ca azi am constat cea mai mare realizare a mea din anul ce a trecut…
Incep prin a spune ca pentru mine 2010 a fost o lupta cu mine si nu cu criza economica mult discutata.
Asa ca, incep ziua de 3.01.10, cand abia sosisem de la munte, insa parca nu vroiam sa ajung acasa…imi simteam sufletul incatusat in propiul meu trup ca intr-o inchisoare din care nu reuseam sa ies. Fugeam de o ploaie ce parca nu mai contenea sa se opreasca, era rece si care imi ducea sufletul in jos spre negrele si necunoscutele taramuri din cele mai adanci oceane. Atunci, am avut o farama de putere sa spun ca ma scufund si nu stiu cum sa ies. Acel inger care imi este prieten si azi mi-a spus: ” Deschide ochii, pur si simplu deschide-i si uita-te in jurul tau. Sunt oameni care au nevoie de tine, sunt oameni ce te iubesc. Viata e frumoasa, bucura-te de fulgii de nea, de vantul care bate si de zambetul celor ce te iubesc. Linisteste-te, dormi putin si va fi mai bine!Nu esti singura.” Atunci, mi-am zis ca trebuie sa traiesc macar pentru cei ce ma iubesc daca nu pentru mine.
La munca am fost promovata (sincer nu simteam vreo schimbare, totul era ca si inainte..asa si daca am fost promovata…tot munca se numeste)…Cum ne cum, am trecut si de primul an de master (pe care mi l-am dorit cu un an in urma) si chiar daca nu aveam puterea de a ma concentra si interesul de a mai invata ceva…totusi am tras de mine ca “ingerii mei” sa fie mandrii cu mine. A venit ca un imbold ca inca mai am puterea de a-mi realiza visurile mele (intr-un alt context fata de ce credeam ca o sa fie), insa am simtit… ATAT…am simtit ca trebuie sa merg inainte sa ajung sa ma cunosc pe mine, sa-mi reevaluez dorintele si viata de pana atunci.
In aceasta fuga a mea de a ma adaposti de ploaia aceea rece, am reusit sa cred ca trebuie sa fac o schimbare si am facut-o (in ciuda unora care de prea multa grija nu considerau momentul oportun unei schimbari)…dragii mei…tot timpul mi-am ascultat sufletul si bine am facut…
Schimbarea a venit ca un semn…imi doream sa ma mut singura si viata mi-a oferit o ocazie(cu mici dezavantaje, insa am considerat ca e un pas inainte si nu inapoi)…si am PROFITAT…am zis DA…si am facut-o…in noiembrie sa bucuram de liniste, spatiu, de MINE in acest spatiu. Simteam ca am dat la o parte toate acele perfuzii ce m-au tinut in viata 1 an si ceva. Mergand singura, croindu-mi pasii catre sufletul meu…am inceput sa ma iubesc mai mult pe mine, am inceput sa visez, am inceput sa cred ca viata e un film pe scena caruia EU AM ROLUL PRINCIPAL (recunosc ca inca lucrez la imbunatirea lui).
In ultima zi a acestui an am simtit totusi nevoia sa MULTUMESC celor care m-au sustinut, acceptat, criticat si iubit pana acum si m-au facut sa fiu EU cea de ASTAZI. Apoi, mi-am adus aminte de o fraza pe care am spus-o in iunie 2008 fostului meu prietenul (Dumnezeu sa il ierte!) ca viata e ca o MARE si este necesar sa inveti sa navighezi si pe timp de soare si pe timp de furtuna, insa sa nu uiti ce destinatie ai ales.
Acum , AZI, 3.01.11, exact la un an de-atunci…NU MAI FUG de ploaia rece, nu mai simt ca ma scufund, nu mai traiesc datorita unor perfuzii, ci ma bucur alaturi de “ingerii” ce ma iubesc, zambesc si alerg prin ploaia calda ce imi atinge sufletul prin picaturile ei ce le cerne deasupra mea…
Asa ca in 2010 aceasta a fost cea mai mare realizare a mea…AM INVATAT CA VIATA E CA O MARE si IUBIREA DE A TRAI FRUMOS E DESTINATIA MEA…
Iti multumesc pentru comentariu. Iti doresc un 2011 ca la carte!