Salut!
Ce mai faci? Cum iti merge? Atat de multe ispite in jur, menite sa ne distraga de la directia pe care am ales-o. Mediul online, televizorul, mancarea de pe foc, vremea frumoasa, vremea urita, ziua de maine in locul celei de azi. Cumva, orice altceva castiga intaietate si lasam scopul deoparte.
Ma gandesc din ce in ce mai des la “cine ne saboteaza?“. Cred ca este acelasi cu acela care sufera atunci cand cineva nu ii da dreptate….acelasi care vrea sa aiba dreptate….acelasi care judeca si lipeste rapid etichete pe tot ce il inconjoara pentru a obtine o senzatie de mai bine….acela care vrea lucruri de lux pentru exteriorul sau dar le respinge chiar si pe cele la indemana, menite interiorului sau…….acelasi care vrea recunoasterea celorlalti pentru a fi cineva, altcineva, oricine altcineva decat cine este de fapt….acelasi care pierde (orice ar pierde, cu ce a venit pe lume ca sa pretinda ca a pierdut ceva?)….acelasi care se cauta pe sine in tot si toate, mai putin IN SINE!
EU SUNT – numitorul comun, adevarul absolut! Tot ce vine dupa, e iluzie bazata pe anumite circumstante! EU SUNT – ramane neschimbat!
Cine pierde, cine are dreptate, cine esti tu?
Daca am dovedit ca EU nu sunt mintea mea si ca mintea exista doar datorita gandurilor, iar gandurile nu pot exista decat in trecut inseamna ca mintea habar n-are ce e prezentul. Mintea este formata pe baza educatiei, credintelor, obiceiurilor, cunostintelor, experientelor de viata, etc. Nu ne nastem cu mintea aceasta, o dobandim, deci e a noastra, deci nu putem sa fim ceea ce avem la fel cum nu suntem masina sau casa noastra.
Te-a dezamagit cineva? Cine este cel dezamagit? Cine simte dezamagirea? Ai putea pentru o clipa sa nu te mai simti dezamagit, ci fericit ca existi? Ai putea pentru o clipa sa observi dezamagirea din mintea ta? Si daca da (si stiu ca da), cine este observatorul si cine este cel la care observi dezamagirea?
Nu cumva persoana cu pricina a actionat asa cum a crezut de cuviinta mai bine, in conditiile date, conditii care nu au coincis cu ceea ce asteptai tu de la acea persoana? Acele asteptari ti le formulasei (constient sau inconstient) in trecut si le aruncasei cumva, inainte, in timp, precum momeala la pescuit. In clipa in care asteptarile sub forma de amagiri ti-au fost inselate, amagirile au devenit dezamagiri. Omul este dator sa fie responsabil pentru trairile pe care le are. Un subiect este un subiect, o fapta ramane o fapta. Ceea ce simti TU fata de acel lucru este responsabilitatea ta si alegerea ta (constienta sau inconstienta).
Ai putea sa lasi toate gandurile deoparte, sa te privesti in oglinda si sa te bufneasca risul, constient fiind ca jucai un rol? (stiu ca poti, fa-o si vei ride) “Totul se desfasoara la periferie.Idealul este sa revenim in centrul fiintei.” (spunea Osho) Acolo unde ajungem pentru cateva clipe intre trezire-somn-trezire sau in momentele de sclipire, de improvizatie, de genialitate. Suntem veseli la periferie si daca cineva ne jigneste, ne intoarcem pentru o clipa la centrul fiintei, suficient cat sa ne luam masca de suparati si afectati, dupa care ne intoarcem cu masca pusa….sunt suparat, afectat ca m-ai jignit.
Cine este cel jignit? Cine i-a acordat jignitorului titlul de persoana care jigneste? Cine esti tu, cel care sesizeaza ca ceva anume, din interiorul tau, este profund jignit? Cine spune: ia vezi ca am cu 10 clase mai mult decit tine? Ce sunt clasele? Ce este diploma? Ce sunt nervii pe care ii ai cand cineva intreaba: ce e diploma? De ce ii ai? Poate pentru ca ai o diploma si nu te-ai intrebat niciodata, pe bune, ce e diploma de fapt? De ce oamenii care repeta ce au spus altii primesc diplome iar cei care isi exprima propriile pareri sunt adeseori exclusi din multime? Omenirea a evoluat datorita acelor oameni exclusi! Primul care a spus ca Pamantul e rotund si ca se invarte in jurul Soarelui, primul care a decis sa zboare, sa manance o anume mancare, sa puna motor la caruta…….nebunul….primul…acela…el e….arsul pe rug, batutul cu pietre, surghiunitul. Cat de utila iti este diploma pe o insula pustie unde te afli cu persoana care te jigneste? Ce faci daca ai o divergenta cu cineva si nu ai decat o incapere la dispozitie? Cat de sincer esti cu tine?
Cei înşelaţi nu-şi văd păcatele, ci virtuţile, spunea cu mare dreptate Arsenie Boca.
Eu pot sa scriu aici vrute si nevrute iar maine sa ma razgandesc, sa fiu altfel, sa scriu altfel, sa nu mai scriu deloc. Iar tu poti sa comentezi aici vrute si nevrute iar maine sa te razgandesti, sa fii altfel, sa scrii altfel sau sa nu mai scrii deloc. Lucrurile se intampla, iar daca am incerca sa fim observatorii vietii noastre vom vedea ca lucrurile NU NI se intampla ci SE INTAMPLA, pentru ca noi suntem observatorii. Automat, nu vom mai lupta si nu ne vom zbate sa le schimbam cum vrem noi ci vom alege diferit. Asta se intampla de secole: oamenii vor sa-i schimbe pe cei din jur pentru a le fi lor bine. Schimbarea insa, incepe cu fiecare dintre noi. Perceptia unui lucru ca fiind bun sau rau are loc in capul nostru, cu mintea bazata pe filtrele cunoasterii din trecut. Iar aceste filtre difera de la om la om.
Ti-e frig? Tremuri? Observa frigul din corpul tau si vei vedea ca desi conditiile exterioare sunt aceleasi, tie iti este mai bine, pentru ca nu TIE ti-e frig ci corpului tau. Tu esti observatorul.
De ce am scris toata treaba asta? (decit sa blestemi intunericul, mai bine aprinde o lumina cat de mica, spunea un proverb spaniol) Cred ca vreau sa subliniez importanta instrumentului cu care percepem multumirea sau nemultumirea din viata noastra. Este un instrument atat de superficial incat merita sa nu fie luat in seama. Ce este binele sau raul? Un om ucide alt om si merge la inchisoare. Merita, a comis o crima! Insa cand o natie merge si ucide o alta natie nu mai este o crima, este lupta pentru pace (sau, intre noi fiind vorba, psihoza colectiva). Maica Tereza refuza sa lupte impotriva razboiului (trei cuvinte profund negative)! A ales intotdeauna sa sustina pacea!
Lumea se teme, vorbeste despre sfarsitul lumii! Wow, ce noutate! Sfarsitul lumii vine odata cu iesirea din scena a fiecaruia dintre noi! Noi suntem individual, martorii acestei lumi. Iar lumea vazuta prin ochii fiecaruia dintre noi este unica pentru fiecare dintre noi. Lumea noastra dispare cu noi!
Cine sunt eu? Iata o intrebare pe care imi place sa mi-o adresez, fara a ma indrepta rapid spre un raspuns anume. Astept doar…cine sunt eu……si raspunsul vine sub forma de traire atunci cand mintea se plictiseste de sporovaiala. Trairea vine pentru fiecare dintre noi, daca nu ne mai confundam cu mintea si gandurile noastre.
Am citit cum Budha a venit la intalnirea cu cei care il urmau, cu o floare in mana si a stat ore in sir fara sa spuna nimic. Oamenii erau mirati ca nu le mai spune nimic. La un moment dat, unul dintre cei prezenti a inceput sa rida. Atunci Budha l-a chemat la el, i-a dat floarea si a spus: “voua v-am spus tot ce aveam de spus iar lui ii dau tot ce nu se spune“. Dupa cum stim, ceea ce nu se spune este mai important decat ceea ce se spune!
Ma opresc aici, am lasat gandurile sa curga, am scris multe intrebari la care sincer, nu astept un raspuns. Ele sunt o parte din intrebarile pe care mi le pun deseori si nu raspunsul ma fascineaza, ci chiar ele, intrebarile! Uneori, o intrebare pusa corect lamureste 100 de raspunsuri. Joaca-te, daca vrei si simti, cu aceste intrebari. Experimenteaza. Ce se poate intampla? Nu te mai lua in serios, joaca-te un pic cu viata in directia dorita. Cand te jucai puteai sa fii oricine iti propuneai: doctor, aviator, politist, milionar, mama, educatoare…..si dintre toate, cel mai mult iti placea sa vinzi la aprozar nisip si flori de papadie. Cum te-ai luat in serios, ai intrat in joc si n-ai mai iesit niciodata din pielea personajului serios care are multe de pierdut, de dovedit, de multumit.
Cum ai reusit sa-ti pierzi zimbetul sincer din fotografia pe care o am cu tine si pe care o includ mai jos?
Incadrez postarea la categoria ganduri si nu revizuiesc nimic si nu o etichetez in niciun alt fel. Vorba lui Caragiale: “ori sa sa revizuiasca, primesc! dar sa nu se schimbe nimica; ori sa nu se revizuiasca, primesc ! dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo, si anume in punctele…esentiale !” 🙂
De ce in copilarie credeai ca vei ajunge orice iti propuneai sa ajungi si acum nu? E timpul pierdut? Nu! Revin…
Cu prietenie sincera,
Traian
Iti multumesc pentru postari!
Cu stima,Alexandra.
Si eu iti multumesc pentru vizita si pentru apreciere, Alexandra. 🙂
Cu prietenie,
Traian
Ciudat, chiar ieri m-a jignit cineva pe care in trecut l-am ajutat. Mi-am pierdut rabdarea ,am ridicat tonul, m-am enervat si am jignit si eu. Toata ziua mi-a fost gandul tot acolo. Desi cites Succesul in viata a lui Bryan Tracy.Tu ce faci, in astfel de momente? Cum le depasesti? Cu mii de multumiri, Laura
Cand cineva te jigneste, cine decide ca acelea sunt jigniri si cine se simte ranit(a)? Exista ceva ce se numeste “corp durere” in fiecare dintre noi. Corpul durere are nevoie de parteneri de disputa pentru a se trezi si pentru a avea satisfactie. Daca acest corp durere, trezit in cineva, arunca cu munitie in cineva este tocmai pentru a trezi un partener de lupta. In situatiile astea este distractiv sa observi si nu sa te recunosti drept tinta acelor vorbe.
Nu conteaza daca este o persoana pe care ai ajutat-o sau nu…important este sa nu intri in jocul acesta al disputelor. Dispute pentru ce? Resurse limitate? A avea dreptate? Omul care arunca jigniri stie in sinea lui ca face ceva rau….drept pentru care nu e nevoie sa-i spui si tu vreo doua pentru a echilibra balanta. Acea persoana oricum isi tulbura echilibrul…de ce sa o faci si tu pentru tine? Nu te mai lua atat de in serios! 🙂
Legile imuabile ale Universului din cartea lui Tracy dar si toate informatiile din carti ajuta doar atunci cand sunt aplicate. Poate vrei sa incerci si “Puterea Prezentului” – Eckhart Tolle sau “Eu sunt Poarta” – Osho.
Cu prietenie,
Traian
imi place cum gandesti tu…
de-ar fi toti oamenii la fel
Draga fiinta in vizita pe aici (caci nimeni nu e anonim, oricat s-ar stradui), iti multumesc frumos pentru aprecieri.
“De-ar fi toti oamenii la fel” e din ciclul: ai grija ce-ti doresti caci s-ar putea sa se intample. 🙂
Probabil ca ne-am plictisi unul de celalalt…asa…invatam din toate cate ceva!
Te mai astept! Cu prietenie, Traian
Da, ai dreptate! Asa e, s-ar plictisi…