Salut,
Ce mai faci? Nu tu, ci TU…ce mai faci? E un joc de cuvinte dar totodata o observatie fina a diferentei dintre cine ni s-a spus ca suntem si cine suntem cu adevarat.
Ne nastem fiinte fara eticheta, fiinte libere si cu potential infinit insa, la scurt timp dupa nastere ni se spune “Costica”, “Andreea”, “Laura”, “Dragos” si din clipa aceea potentialul infinit devine potential finit limitat la prenume. Imediat soseste si numele de familie, adica nu esti orice fel de “Andreea” ci “Andreea Ionescu”, din familia Ionescu, din judetul X, orasul Y, cartierul Q, blocul, scara, apartamentul. Radiografia merge mai departe si spune: familie cu venituri medii spre mici, cu religia W pe care trebuie s-o imbratisezi si tu fara drept de apel, ca doar nu esti pagana.
Viitorul tau este deja programat: gradinita (in perioada asta ti se spune ca esti o printesa), scoala (aici esti domnisoara deja), liceu (te-ai cam golanit, o sa fie vai de viata ta), facultate (balet obligatoriu, ca asa si-a dorit mama, dar si ASE pentru ca e o meserie de viitor si nimeni nu vrea sa-ti urmezi pasiunea, toti vor sa-ti gasesti un job si sa muncesti ca sa supravietuiesti, desi, sincer, nu cunosc pe nimeni care a supravietuit. Cunosti tu vreun supravietuitor PUNCT?). Apoi iti gasesti un baiat bun, cuminte, intri in rindul lumii, te casatoresti, faci doi-trei copii, o rata pe viata la casa, un credit imens pe 10 ani pe care nu stii cum l-ai cheltuit, te angajezi intr-o companie cu program prelungit si mimezi orgasmul unei vieti implinite, asa cum si-au dorit altii, nu tu.
Poate suna dur ce am scris mai sus, dar din pacate, cu ajustarile de rigoare, cam asta e soarta tuturor noilor nascuti. Nu zic ca-i bine, ca-i rau. Ideal insa ar fi ca dupa o vreme sa incercam sa aflam CINE SUNTEM NOI CU ADEVARAT!
Cine esti TU cel care s-a nascut, pina sa-ti fi primit numele, apartenenta si planul? Tu nu te-ai nascut Dragos, ti s-a spus Dragos si dupa o vreme ai acceptat. Cine esti tu? Exista o parte in tine care a ramas neschimbata de-a lungul vietii, o parte care ti-a fost alaturi la bune si la rele, acea parte care ascundea oul fiert la gradinita pentru ca nu-l suporta ca aliment, acea parte care ti-a fost alaturi, neschimbata, la primul examen reusit si la urmatorul examen picat. Senzatia de EU!
Sa fii autentic inseamna sa fii in permanenta tu insuti, fara masti, fara a te comporta asa cum nu esti in adancul fiintei tale. Sa te comporti absolut la fel si cu femeia de la curatenie dar si cu directorul companiei in care esti angajat, filtrand comportamentul prin inima, cu iubire si compasiune, fara judecata.
Daca esti autentic si sincer cu tine vei putea obtine mult mai rapid ceea ce-ti doresti de la viata, pentru ca vei fi conectat la sursa de putere interioara reala, data tie prin nastere. Nu vei mai juca roluri.
Cu totii avem un scop, o menire, altfel ar fi o risipa inutila de material genetic. In interiorul nostru exista acea putere care ne permite sa traim cu adevarat insa prima ta obligatie este sa descoperi cine esti TU cu adevarat, nu cine ti-au spus parintii, cunostintele, societatea ca esti. Cine ne sunt parintii sau rudele? Persoane care ne-au fost prezentate cindva ca fiind cine stim noi ca sunt. Lucrul care te impiedica pe tine sa cunosti toata lumea de pe Planeta este absenta unei persoane care sa iti faca cunostinta cu toata lumea de pe planeta. E un alint, un protocol, e ca atunci cind ti-a fost prezentat unchiul tau bun, in copilarie, pentru ca 20 de ani mai tarziu sa descoperi ca el era de fapt un vecin si ca unchiul tau bun este profesorul tau de muzica, si brusc iti directionezi iubirea spre cel din urma dar o pastrezi si pentru cel de dinainte si tot asa, un intreg amalgam de reguli asezonate cu sentimente care te duc la confuzie.
Iti spun ceva ce mi s-a intamplat mie intr-un tren acum vreo 4 ani. Un domn la vreo 60 de ani, beat pulbere, statea pe locul de linga mine si dormea cu capul pe umarul meu, duhnind a bautura. L-am indepartat de cateva ori, dezgustat insa pica de fiecare data, in somnul lui, pe umarul meu. Ma deranja la culme dar dupa o vreme m-am observat si mi-am zis: dar daca omul acesta era cea mai draga ruda a ta? Te-ar fi deranjat ca era beata si ca dormea asa? Cu siguranta nu. Ei bine, atunci mi-am facut singur cunostinta cu cel mai bun unchi al meu si cit a durat calatoria omul a dormit pe umarul meu, la sosire s-a ridicat si a plecat ca si cand nimic nu s-a intamplat insa cel mai important, pe mine nu m-a deranjat deloc ce s-a intamplat. Perceptia era de vina! Vina era la mine, nu la el!
Omul ajunge la maturitate sa fie invelit in multe foite de ceapa.
Sinele tau autentic este acoperit cu foite de ceapa plasate de societate. Societatea ne spune ce este corect si ce nu este corect, ce trebuie sa gandim si ce trebuie sa facem. Peste toate acestea mai punem si noi un strat de credinte despre ADEVAR ca sa fim siguri ca sinele autentic nu mai respira deloc. Toate acestea impreuna formeaza ceea ce unii numesc EGO-ul sau identitatea pe care o crezi ca fiind a ta dar care, de fapt, nu este decat o inventie.
Ce trebuie sa faci este sa te deprogramezi incet, incet, pentru a-ti permite sa te regasesti pe TINE!
Un mod care functioneaza pentru toata lumea este sa meditezi pentru ca aceasta practica linisteste multe aspecte ale mintii si determina EGO-ul sa dispara. Cand iti linistesti mintea, EGO-ul incepe sa se panicheze pentru ca nu mai are nimic cu care sa se identifice. EGO-ul are nevoie sa se ataseze de chestii pentru a-ti determina identitatea sa fie legata de mediul inconjurator (esti masina ta, casa ta, copilul tau, studiile tale, diplomele si functia ta, firma ta, vacantele tale, tau tau tau tau meu meu meu). De mici suntem invatati cu aceasta disperata posesivitate si dorinta de a fi mai buni ca altii, nu mai buni ca noi cei de ieri. De aceea esti distrus cand iti pierzi masina pentru ca o parte din tine a fost pierduta. O tinichea cu un cal in doua copite pe capota, caruia unii au decis sa-i spuna Ferrari. Asta esti tu?
Incearca sa te joci un pic cu tine, intra intr-o stare mentala detasata de tot si toate si vezi cum se instaureaza un pic de panica pe fondul careia mintea o sa incerce imediat sa te asocieze cu ceva. De ce sa fii ceva? Nu-i mai bine sa fii nimic? Ceva-ul e limitat, nimicul este infinit, este potential infinit. (Da, dar mie mama mi-a zis ca nimicul n-are valoare. Ce e valoarea? De unde stia mama ta ce e valoarea? Nu cumva de la mama ei? Ce e valoarea si cata valoare iei cu tine dupa moarte? Cata iei, cata lasi si cata ramane valoare dupa?)
Cand EGO-ul in sfarsit dispare si este redus la tacere, tu cel adevarat o sa incepi sa traiesti. Multe carti spirituale spun ca trebuie sa mori in timpul vietii, pentru a putea sa traiesti cu adevarat. Cine moare, cine traieste in continuare? Suntem atat de absorbiti de film incat spunem ca JR din Dallas a murit, nu Larry Hagman actorul. JR traieste in continuare, nu trebuie decat sa revezi filmul. Dar daca si viata e un film? Intoarce-te cu 10 ani in urma si vei vedea ca toti cei dragi care au murit sunt de fapt acolo, in viata. Nu poti sa te intorci in timp? Atunci e vina ta, lucreaza la asta! 🙂
Cand EGO-ul pica vei scapa de toate fricile, emotiile si trairile negative care te impiedicau sa te bucuri de aceasta experienta in formula minte/trup/spirit. Bucuria, durerea, speranta, iubirea, fericirea, toate vor deveni experiente de viata care DOAR exista si atat, fara alte scenarii.
Un alt mod de a descoperi cine esti cu adevarat este sa accepti cu adevarat, sincer, in profunzime, cine esti tu. Fiecare emotie, buna sau rea, trebuie acceptata pentru ca te conecteaza cu fiinta reala din interior. Asta nu inseamna ca trebuie sa lasi experientele negative sa te traga inapoi si sa te impiedice sa evoluezi, pentru ca le accepti. Mai degraba trebuie sa descoperi ce ti-a adus bun fiecare intamplare negativa, cu ce te-a imbogatit astfel incat sa poti sa te dezvolti si sa fii, cu adevarat, o fiinta iubitoare si puternica.
Te invit sa-l asculti si pe Mooji, mai jos, un om pe care ma bucur ca l-am cunoscut personal.
Â
Cu prietenie sincera,
Â
Traian
Buna Traian!
Ascult Mooji nu de foarte mult timp. Ma bucur foarte mult ca am descoperit site-ul tau.
Este foarte greu si ma lupt din rasputeri sa raspund la aceasta intrebare: cine sunt eu? identitatea este insamantata in noi de la inceput. Ma lupt cu zeci de ani de dorinte si idei despre mine. Sunt constienta ca este nevoie doar de o secunda pentru a realiza cine sunt, dar inca nu am ajuns acolo..
Buna Cristina,
Iti multumesc frumos pentru comentariu. La intrebarea “cine sunt eu?” raspunsul vine singur. Daca este sa ma raportez la Mooji, ti-as spune, in cautarile tale de a afla raspunsul….cine esti TU cea care cauta sa afle raspunsul si cine esti TU cea care vrea sa fie definita drept ceva/cineva? Tu incerci sa afli cine esti TU. Nu ai cum. Rezonez cu ideea ca EU sunt TOT ceea ce este iar restul este perceptie, pentru ca totul e perceput in mintea mea. Cind spun EU ma refer la modul impersonal. Toti suntem unul, caci toti suntem EU iar EU sunt Calea, Adevarul si Viata!
Nu ai ajuns acolo? Esti deja dar mintea ta cauta in alta parte, undeva, acolo. Nu atinge nimic. Si zimbeste! O zi frumoasa!