Salut!
Cum esti? Sper ca toate sunt exact asa cum ti-ai propus, iar daca nu, ai inteles ca e spre binele tau.
M-am tot gandit astazi la faptul ca noi suntem in viata exact precum un cub de zahar intr-un pahar cu apa. De topit stim clar ca ne topim. Avem insa doua variante: fie ne topim frumos si ne bucuram de fiecare clipa a topirii noastre, stiind ca nimic nu se pierde si cu fiecare clipa petrecuta in “apa vietii” contribuim la indulcirea ei….
………sau putem sa incercam sa ne impotrivim topirii, sa ne agatam cu spaima si disperare de alte cuburi din jur, sa rupem bucati din cuburile din jur pe care sa le strangem la piept sperand ca in felul asta ne vom eschiva topirii si…poate…vom amana momentul topirii. Dar cu siguranta nu ne vom aminti mare lucru din aceasta experienta, decat…poate…faptul ca a fost o lupta pentru supravietuire….o lupta pe care am pierdut-o, stiind ca o vom pierde…..desi puteam sa o castigam, intelegand cu adevarat regulile jocului.
——————–
———————-
Tot la viata, caci imi vin in minte tot felul de astfel de asocieri, ma gandesc ca la o veioza de pe vremuri, in forma de tub-racheta, cu acel tip de material moale care datorita caldurii becului se ridica si se rupea in doua si se imbina cu alte bucati, oferind un spectacol aproape hipnotizant.
Daca privesti in ansamblu, te bucuri de spectacolul de forme, diversitatea fiind ceva dezirabil. Si privesti bucatelele acelea moi cum se rup, se divid, se imbina cu altele si iau alte forme si sunt exact precum noi, forme de energie care se imbina aleator, dispar si reapar in alta forma care ne incanta ochii si sufletul.
Insa daca pui ochii pe o anume bucata de materie din acel recipient si ii dai o data a nasterii, la care a aparut in recipient in acea forma (11:45)….dupa care ii dai si numele Plasty….atunci cand in mod absolut natural si firesc se va imbina cu o alta bucata de materie si va lua o alta forma, te vei intrista, spunand ca l-ai pierdut pe Plasty, in varsta de cateva secunde…poate minute….
——————–
Acorda-ti cateva minute….vei afla pentru ce, la finalul filmului de mai jos:
Cu prietenie sincera,
Traian