Salut!
Ce faci? Cum merge cu identificarea pasiunii, a domeniului in care sa fii nerabdator sa ajungi expert, a domeniului pentru care sa te culci cu greu seara si sa astepti cu nerabdare a doua zi, pentru a continua? Eeee? Hai, incepem?
As vorbi despre roata hamsterului. Acea roata in care, indiferent daca ai urmat sfaturile parintilor, ale profesorilor, ale cartilor pe care le-ai citit…..tot te-ai prins.
In loc sa ai o viata de munca, nu crezi ca e mai bine sa faci din pasiunea ta un mod de viata? Daaaa, ar spune multi. Dar….candva, de maine, promit, incep, de saptamana viitoare sau…ce mai, vine Revelionul deci va fi noul meu juramant de An Nou! 🙂 Le-ai mai auzit? Si eu…..
Dupa toate prin cate ai trecut, dupa toate promisiunile pe care ti le-ai facut, plus educatia primita si munca grea…dupa toate juramintele de An Nou, inceputuri si opriri bruste, incercari sincere de a face asta si aia, de a fi un bun vecin, de a face ceea ce tatal sau profesorii ti-au cerut sa faci…..dupa toate astea…..cum oare ai ajuns sa fii captiv intr-o roata de hamster, imbracat la costum (sau nu), cu o servieta sau o trusa de scule in mana (sau nu) dar cu siguranta alergand, si alergand, si alergand repetand in gand:Â
“CANDVA”. Dar niciodata AZI!
Roata hamsterului….ii rapeste unei persoane timpul si ii ofera recompense destul de scazute pentru eforturile depuse….recompense pe care oricum le-ar fi castigat daca acea persoana ar fi….stii tu….! Ai simtit vreodata asta? Adica, exista parti bune in aceasta roata a hamsterului dar totodata ai impresia ca viata trece pe langa tine, ducand cu ea toate visele tale neimplinite, sa nu mai zic de sansa de a-ti trai viata azi, intr-un mod sanatos si in conditiile tale. Cum e?
Statistic vorbind, acum castigi circa 2% din venituri, fara a-ti vinde timpul la schimb. Raman poate 2000 %+ potential neutilizat pentru a castiga, fara sa-ti dai timpul unic al vietii tale, la schimb.
Infama roata a hamsterului, cu toate caracteristicile sale ciudate, compusa in cea mai mare parte din absenta timpului liber si din prea putini bani pentru a trai asa cum iti doresti. Si ca bonus, o aparenta dependenta fata de ea….de care nu poti sa scapi, din tot felul de motive invocate de minte, de EGO-ul care doreste sa te tina in zona de confort: daca as fi avut timp, bani, familie, fara familie, casa, fara casa, tara, fara tara, scoala, fara scoala, planeta, fara planeta, etc + infinit. 🙂
Intrebarea de baza ar fi: Ce mentine roata hamsterului in care esti tu acum? Dar si mai important: cum ai ajuns in ea? Hei, si mai important: cum oare, definitiv, ireversibil si odata pentru totdeauna, poti sa iesi din ea?
Â
Ma gandeam zilele astea, pe baza experientelor dar si a materialelor parcurse, ca fie si vremuri de criza, oamenii tot sunt dispusi sa plateasca pentru expertiza. Poti sa iti descoperi pasiunea asa cum ti-am aratat in postarile anterioare, fara gres, dupa care sa te apuci efectiv de treaba. Poti sa devii expert intr-un domeniu care te face sa tremuri de bucurie atunci cand vorbesti despre el. Citeste tot ce a aparut despre acel domeniu, epuizeaza Internetul de informatii, vezi toate filmele, asculta toate fisierele audio si astfel vei deveni un expert in acel domeniu. Un expert reporter, care va impartasi lumii cele aflate. Lumea nu are timp sa parcurga totul. Tu insa, fiind pasionat de asta, da.
Apoi, optional dar recomandabil (daca-i ordin, cu placere), adu si tu ceva nou. Sunt convins ca odata ce ai parcurs tot ce se putea gasi despre un domeniu, vei putea sa concepi o brosurica despre acel domeniu care te pasioneaza. Nu te timora, pune pe foaie ceea ce crezi tu. Indiferent de ceea ce va crede lumea. Chiar iti pasa? Hai sa nu ne mai alintam atat cu chestia aia: am o reputatie de aparat. Cat timp faci din suflet ceea ce faci si nu dauneaza nimanui, nu trebuie sa ai o atitudine de reverend proaspat picat din Rai. Serios acum!
Fa-ti un site, discuta cu oamenii din domeniu, aduna o gasca in jurul tau si lucrurile vor curge de la sine. Nu te intreci cu nimeni, aia e treaba EGO-ului dezvoltat pe baza lui: eu, doar eu, numai al meu, numai mie…. Si cel mai important: traieste conform cu ceea ce pretinzi ca stii. Fii un exemplu. Astfel vei avea credibilitate.
Atat de multi oameni zimbesc sagalnic atunci cand le spun despre pasiunile lor si spun: eeee, dar n-am timp. Serios? N-ai timp? Nu ai timp 1 ora pe zi pentru pasiunea vietii tale? Si atunci pentru ce mai traiesti? Ca sa supravietuiesti? Pentru ce? E clar, nu pentru tine. Te culci la 12 noaptea, ok, de azi, te culci la 1 noaptea. Iti garantez ca nu vei avea mari probleme.
Acum cateva nopti, sincer, mi s-a intamplat un lucru ciudat: am stins veioza pentru a ma culca si brusc mi-a venit in minte imaginea unei caricaturi. Nu, nu era chipul meu! 🙂 M-am trezit, am notat-o si m-am culcat la loc. Instant, alta imagine. Offf, mi-am zis, dar pentru ca sunt inconjurat de foi si creioane in scopuri de idei, m-am trezit, am aprins veioza, am notat-o si m-am culcat. Inca una….cinci, sase la rind…pina cind, satul si nepasionat foarte rau de caricaturi, am zis: oricine ai fi, ai gresit etajul sau omul. De unde si pana unde?
De aceea zic: o minte eliberata de gandurile alea batatorite in lung si in lat de-a lungul anilor, aceleasi ganduri mizerabile…o minte eliberata permite informatiilor noi si cu adevarat valoroase sa patrunda. Am desenat deja doua caricaturi si le-am postat pe Facebook si le pun si aici, in chenar de piele (de la scaun), le-ai vazut deja, ceva mai sus: Bristol (briceag cu pistol) si Laleaua Neagra. Ridicol sau nu, patetic sau nu, chiar nu-mi pasa. O idee este vie atat timp cat cineva se gandeste la ea! Le-am dat forma! Si m-am bucurat facandu-le si cu siguranta exista privitori care s-au bucurat vazandu-le. Un gest simplu pentru om, un desen funny pentru omenire! 🙂
Iti doresc ganduri inspirate si intelepte!
Cu prietenie sincera,
Traian
Imi place modul tau de a gandi si de a scrie.
Succes!
Iti multumesc pentru aprecieri, Nicoleta! Un 2011 conform cu originalul din mintea ta!
Mersi frumos!
Fie ca si pentru tine acest an sa fie cel mai plin de inspiratie si pasiune pt tot ce faci!
Cheers! 🙂