Tema de critica – Napoleon Hill

Tocmai am terminat de citit cartea “Think and grow rich” de Napoleon Hill. A fost scrisa prin 1937 si este mare pacat ca nu este mediatizata ceva mai mult pentru ca ar schimba multe vieti. Personal, as include-o in programele scolare din ultimul an de liceu. Este o carte despre viata!

Mi-am permis sa citez in cele ce urmeaza cateva aspecte intalnite in capitolul despre teama de critica, deoarece am prezentat acest lucru si sub forma altui articol acum ceva vreme.

Cum a ajuns omenirea sa fie terifiata de aceasta idee, a criticii, nu se stie. Cu certitudine insa ea exista intr-o forma extrem de avansata. Unii cred ca aceasta temere a aparut atunci cind politica a devenit o profesie. Altii cred ca a aparut atunci cind femeile au inceput sa se preocupe de stilurile vestimentare si de aparitiile publice.

Teama de critica imbraca multe forme. Oamenii cu chelie, de exemplu, nu au par deoarece se tem de critica. Chelia apare deoarece palariile opresc circulatia sangelui in partea superioara a scalpului, acolo unde este radacina parului. Barbatii poarta palarii nu pentru ca le sunt necesare ci pentru ca “TOATA LUMEA O FACE”.

In fiecare sezon, stilurile vestimentare se schimba. Cine stabileste acest lucru? Cu siguranta nu sunt cei care poarta hainele, ci fabricantii. De ce apar astfel de schimbari din ce in ce mai des? Raspunsul este evident. Stilurile se schimba pentru a putea vinde cat mai multe produse.

Din acelasi motiv se schimba si modelele de autoturisme. Nimeni nu si-ar dori sa conduca un autoturism care nu este la moda, daca nu ultimul model, desi poate ca modelele mai vechi sunt mult mai bune ca si tehnologie. Am descris aici modul in care se comporta oamenii infricosati de critica.

Un alt exemplu il reprezinta dogmele religioase. Majoritatea oamenilor prefera sa se prefaca si sa minta in continuare in loc sa recunoasca faptul ca au indoieli privind povestirile standard. Si asta pentru ca se tem sa nu fie criticati. Barbati si femei au fost arsi pe rug in trecut doar pentru ca au indraznit sa spuna ca nu cred in fantome. Nu e de mirare ca am dezvoltat o constiinta colectiva care se teme de critica.

Frica de critica il deposedeaza pe om de initiativa, ii distruge puterea imaginatiei, il limiteaza ca individ si ii ia increderea in sine. Acestea ar fi doar cateva din pierderile de baza. Parintii produc deseori rani adanci copiilor lor, criticandu-i. Mama unui prieten din copilarie il batea in fiecare zi si isi incheia pledoaria verbala cu: o sa ajungi la inchisoare inainte sa faci 20 de ani. Ei bine, a fost trimis la scoala de corectie pe la varsta de 17 ani.

Critica este o forma de serviciu de care fiecare dintre noi a “beneficiat” prea mult si pe care a oferit-o excesiv! Cu totii avem un stoc de provizii la care apelam, fie ca trebuie, fie ca nu. De cele mai multe ori, rudele apropiate sunt cele mai eficiente in a produce astfel de rani. Ar trebui recunoscuta drept crima practica parintilor de a construi complexe de inferioritate in mintea copiilor lor, prin critici inutile. Angajatorii care constientizeaza natura umana obtin ce e mai bun de la angajatii lor nu prin critica ci prin sugestii constructive. Si parintii ar putea obtine aceleasi rezultate de la copiii lor. Critica va planta samburele FRICII in inima celui vizat, sau resemnarea, dar in niciun caz nu va aduce iubire sau afectiune.

BONUS:

Cele SASE FRICI de baza ale omului, sub care se pot grupa lejer toate celelalte, sunt:

1. Frica de SARACIE
2. Frica de CRITICA (majoritatea o au)
3. Frica de BOALA (ingrijorarea inutila)
4. Frica de PIERDERE A IUBIRII CUIVA
5. Frica de IMBATRANIRE
6. Frica de MOARTE 

Multe informatii interesante puteti regasi in cartea “Think and Grow Rich” a lui Napoleon Hill, o carte tradusa si in romaneste si promovata prin Editura Curtea Veche. Nu stiu exact numele traducerii dar se poate afla! Cu vointa, totul este posibil!

Mintea este un instrument pe care ar fi bine sa-l folosim cind ne trebuie! La fel ca si conditia fizica, se dezvolta prin antrenament. Greseala este atunci cind ne identificam cu mintea noastra! Atunci fugim dupa ganduri toata ziua, atunci ne crestem pulsul datorita imaginatiei si problemelor inchipuite si dezvoltate atat de frumos de mintea pasionata de scenarita acuta! Dar nu suntem mintea noastra! Avem o minte si atat! S-o folosim noi pe ea……sa nu ne foloseasca ea pe noi!

As incheia cu aceleasi vorbe ale lui Henry Ford: Daca TU crezi ca iti poti schimba viata, AI DREPTATE! Daca TU crezi ca NU iti poti schimba viata, iar AI DREPTATE!