Trezire spirituala vs Ego educat

Salut,

A venit, a venit iarna / Acopera-mi inima cu ceva! Cu ce oare? I-e frig inimii cumva? Traind prin inima putem sa topim ghetarii. Ma refer la inima spirituala, despre care se spune ca exista in partea dreapta spre stern, acolo unde majoritatea aratam cu degetul cand ne referim la noi (Ramana Maharshi o pozitiona acolo).

As prelucra un pasaj din Lama Ole Nydahl in care spune “ca astazi, probabil 85% din populatia lumii traieste in conditii care nu permit dezvoltarea spirituala. Chiar si in tarile bogate, libere si educate, care ofera numeroase oportunitati, oamenii isi ocupa timpul cu activitati in mare parte imature. Prea putini cauta Adevarul cu adevarat, majoritatea considera ca este o foarte buna investitie sa-si petreaca 20 de ani prin scoli si Universitati. Din pacate acest lucru nu garanteaza fericirea, iar castigul de bani care ar putea sa vina in urmatorii 30 – 40 ani de viata nu ajuta pe nimeni dincolo de mormant. Doar o mica parte din oamenii inteligenti apuca sa guste din cea mai puternica si durabila experienta: experienta mentala. Utilizarea constienta a unor experiente din viata pentru a identifica valoarea din spatele imbatrinirii, bolii, mortii si eventual, reincarnarii, asta reprezinta o viata implinita cu adevarat.”

 

Daca te abandonezi fluxului vietii nu inseamna ca trebuie sa-ti schimbi in mod constient comportamentul, activitatile, felul de a vorbi cu lumea. Vad oameni care brusc vorbesc mieros, isi reprima vizibil manifestarile mergand pe premiza ca gata, acum sunt evoluat spiritual, nu mai fac d-astea. Acestea sunt cai gresite, datorate unei alte mari capcane intinse de EGO-ul nostru care, concomitent cu dezvoltarea noastra spirituala isi intareste la randu-i sistemele defensive si ne transforma in EGO-uri educate, in hard disk-uri cu informatii preluate din tonele de carti de la Targul de Carte, dar in oameni care dincolo de aparenta blandete controlata din voce si de citatele pline de stereotipii cald formulate sunt tot neimblanziti. I-am vazut in asa numitele revolte Rosia Montana si Cainii Vagabonzi…n-am fost impresionat de evolutia lor spirituala. Comportamentul si felul de a ne purta se schimba natural, faptul ca suntem evoluati spiritual nu se vede decat din ceea ce facem, nu din ceea ce spunem ca facem.

Vad astfel de persoane in jur, le urmaresc pe Facebook si nu trebuie sa filtrezi prea mult ca sa intelegi ca desi organizeaza tot felul de evenimente pline de iubire, iubirea aceea este fabricata in China, nu este autentica. In intimitatea casei lor, in fata monitorului, stau nerabdatori sa vada cate like-uri au primit, cine i-a sabotat, cine le greseste, fac selectii de oameni iubitori (care sunt plinsi la citirea vorbelor postate) si oameni care nu empatizeaza cu ei, asa ca-i sterg din liste. Pana la urma si-au gasit o zona de confort si au nevoie de adepti care sa le confirme ca in 2 luni de citit carti au atins, daca nu cu inima cel putin cu degetul, iluminarea.  Ca sa previn o intrebare: nu, eu nu am atins iluminarea, dar o inteleg si o vad, ceea ce ma face sa fiu si mai departe de ea, plasand-o altundeva decat in interiorul meu. Dar asta e calatoria mea catre mine! 🙂

 

Cineva mi-a spus ca a mers la un workshop spiritual unde facilitatorul le-a dat ca tema sa scrie un eseu de cel putin o pagina, pe tema “Cine sunt Eu?”. M-a bufnit risul, sincer. Raspunsul la aceasta intrebare incape pe un sfert de timbru postal. Raspunsul este “Eu Sunt” iar tot ce vine dupa, sunt perceptiile mintii noastre sau ale celorlalti despre noi, perceptii diferite, care n-au nicio treaba cu Adevarul. Dupa o vreme, raspunsul se poate limita la “EU” si atat, caci nu poti sa existi fara EU, deci EU SUNT e pleonasm deja.

Si in ultima instanta, dupa ce spunem verbal cine suntem, pentru ca uneori trebuie sa ne folosim de limbajul comun (considerat forma rudimentara de comunicare), constientizam ca raspunsul adevarat la intrebarea “Cine SUNT?” nu poate sa fie dat verbal, ci poate doar sa fie observat de ceilalti, in tine. Ei vor intelege ca esti cum esti, vazand ce faci. Lasa faptele tale sa-ti poarte definitia!

Spuneam deunazi ca toti oamenii ar fi fericiti daca nu i-ar trada ochii, pe cei mai multi dintre ei. Ochii, poarta catre suflet.

Acesti oameni sunt in faza frumos definita de Osho: “adormiti care viseaza ca s-au trezit.” Recunosc, uneori mai dorm si eu si ma bucur ca pot sa observ acest lucru. Sincer, ma bucur enorm ca pot sa observ acest lucru pentru ca altfel as fi adormit complet.

EGO-ul este atat de pervers incat preia fraze spirituale si le folseste in interesul propriu. “Sa nu judeci”, “Te contrazici singur”, “Acesta nu este comportament de fiinta evoluata.”, etc. Cum poti sa fii liber daca libertatea implica niste reguli de baza ale evoluatului spiritual. Filtreaza totul prin inima si iubire si vei avea un comportament natural de tipul “sunt cine sunt atunci cand sunt cine sunt”. 

 

In mod normal, daca esti pe drumul cel bun, ar trebui ca nimic si nimeni sa nu te deranjeze, pentru ca ce e deranjul daca nu iluzia ca ai avea ceva de pierdut. Si cu ce oare te-ai nascut la tine, ca sa pretinzi ca ai putea pierde sau ai pierdut deja? Mooji spunea foarte frumos ca singura chestie cu care ne nastem este senzatia de “EU SUNT”. Asta nu ti-o poate lua nimeni, indiferent de situatie, TU vei continua sa FII. Orice altceva atasat lui EU SUNT e iluzie, e jocul vietii, fluxul de energie care ia forma vietii pe care o vezi si chiar o sculptezi prin ganduri, cu puterea creatoare a mintii ajutata de suflul divin. (poti sa-i spui cum vrei, Creator, Dumnezeu, Allah, etc).

Pana deunazi aveam si eu un dram de indoiala cu privire la abandonul total in fata fluxului energetic al vietii. Ma gandeam ca eu ma abandonez insa exista un joc numit Monopoly pe care oamenii il joaca pentru a supravietui, trebuie sa muncim, sa facem bani, sa avem o siguranta. De parca noi avem grija de noi, noi ne respiram singuri plamanii si ne batem inimile in mod controlat. Ce aroganta!

Abandonandu-te fluxului vietii ajungi sa stapanesti materia din care se fac banii, casele, oamenii, trairile, masinile, sentimentele, reusitele, diplomele, stampilele de pe diplome, totul. Ajungi sa ai un subtil inel al Arabelei sau o subtila lampa a lui Aladin cu puteri nelimitate. Oamenii pot alege orice joc, pot decide sa lucreze pe nasturi, pe diamante, pe moturi de basca….indiferent de reguli, tu stapanesti ca un magician materia din care se fac regulile si ajungi sa traiesti nu decent ci fericit si prosper pina la adanci batraneti sau pina cand te-ai prins de poanta, ajutandu-i si pe altii sa vada ceea ce Societatea nu le-a permis imediat dupa nastere.

Abandonul e abandon, total, chiar daca uneori incerci sa ajustezi pe ici pe colo, vei observa ca mai bine nu interveneai si treptat, treptat, o sa te bucuri de viata stand pe scaunul din dreapta-spate ca un mare boier.

O viata plina de magie iti doresc!